Studiu de caz B.O.

Studiu de caz nr. 1

(realizat pe baza anchetei cu dirigintele si cu elevul) B.O., 17 ani, elev în anul III, scoală de arte si meserii, mediul urban

B.O. este elev în ultimul an al unei scoli de arte si meserii aflate într-un cartier periferic al orasului B., fiind în vârstă de 17 ani. Provine dintr-o familie organizată, tatăl având studii superioare (potrivit declaraţiilor lui B.O., este absolvent a două facultăţi), iar mama este absolventă de liceu. În prezent locuieste cu sora sa mai mare, ambii fraţi fiind lăsaţi de câteva luni în grija unei rude, deoarece părinţii sunt plecaţi în Italia. Motivul plecării din ţară al părinţilor este legătura acestora cu un caz de infracţionalitate care a fost mediatizat de televiziune.

A fost semnalat ca fiind un elev violent de către diriginta sa, care îl consideră un elev cu probleme si cu un comportament agresiv, implicat în diverse conflicte în scoală si în afara acesteia:

Elevul B.O. este unul dintre elevii care cauzează în prezent cele mai mari probleme. În special după ce părinţii lui au plecat în străinătate, pur si simplu nu trece o lună fără să cauzeze un incident grav. Are mari probleme cu frecvenţa, el este la scoala profesională în anul trei, dar profesorii au ajuns să tolereze absenţa sa de la ore pentru că, atunci când este prezent, acestia reusesc cu greu să ţină orele. E adevărat că nu face probleme la toate disciplinele, la mine la clasă este linistit, dar am profesori care nu-si pot impune autoritatea în faţa sa, ci chiar au suferit agresiuni din partea lui. Cel mai recent incident este cel în care a scuipat o doamnă profesoară si a aruncat catalogul clasei pe geam.

Scoala în ansamblu este cunoscută ca fiind o scoală cu multe cazuri de violenţă. Diriginta recunoaste că este o scoală cu un „prost renume”, desi are si rezultate bune si reuseste să îsi pregătească absolvenţii pentru o meserie. Dar, atât în trecut cât si în prezent, nu s-au desfăsurat activităţi de prevenire sau acţiuni de prezentare a unor cazuri de către poliţie, potrivit declaraţiilor lui B.O:

Nu, eu nu stiu să fi avut loc o astfel de activitate, că îmi spuneau si mie colegii. Nu prea cred că există interes pentru asa ceva, nu-si pierde nimeni vremea cu asta. Eu cred că nu are nici un rost la noi la scoală. Elevii sunt prea nebuni… e dezastru, bătăi, acte de vandalism …

Familia lui B.O se pare că nu are probleme deosebite, relaţia dintre părinţi fiind de înţelegere, sau cel puţin aceasta era situaţia înainte de plecarea părinţilor din ţară, dar tatăl era foarte puţin prezent în familie. Părinţii aveau venituri suficiente si condiţii de locuit decente (trei apartamente în proprietate). Înainte de plecarea din ţară, părinţii au vândut apartamentele si l-au lăsat pe B.O. în grija unei mătusi, împreună cu sora lui. Din declaraţiile lui B.O., se pare că nu a avut conflicte majore cu părinţii si nici nu a fost supus vreunui tratament violent nemeritat. Diriginta lui B.O. consideră însă că familia este unul dintre factorii importanţi pentru comportamentul violent al acestuia.

Influenţe negative are asupra lui B.O. si grupul de prieteni, unii fiind cu mult mai mari ca el, alţii fiind deja persoane cu condamnări sau recunoscute în cartier ca fiind violente:

Principalele cauze cred că ţin de părinţi si apoi de anturaj. De părinţi, pentru că ei nu numai că nu l-au certat, ci l-au încurajat cu fiecare ocazie să fie durul scolii, atât cu ceilalţi elevi, cât si cu cadrele didactice. Practic, este un copil care mi se pare scăpat din mână. De asemenea, are cercuri de prieteni nesănătoase, umblă cu personaje mult mai mari ca el, unele recunoscute ca fiind deosebit de violente, cu condamnări la activ, fără prea multă scoală, dar cu foarte mulţi bani. Colegii îl priverivesc cu teamă si el face totul ca să iasă în evidenţă. Totusi, cred că în primul rând victimele sunt cadrele didactice.

B.O. apreciază că are într-adevăr un comportament violent în scoală si în afara acesteia, povestind cu sinceritate si fără reţineri despre diverse situaţii în care a fost implicat, considerând că este unul dintre elevii care fac uz de violenţa fizică si de cea verbală, atât în scoală, cât si în cartier:

De exemplu, am avut mari probleme cu băieţii din cartier. Acum câteva luni prietenul unui elev a venit cu o gască în scoală cu patru, cinci masini si a iesit iures. A pornit de la un conflict minor cu alt elev, dar cel care a încasat-o si-a sunat prietenii pe mobil si acestia au venit rapid peste noi. Câţiva am încercat să-l apărăm pe cel care-l căutau dar am mâncat si noi bătaie. Ne-au bătut până când a venit doamna directoare. Si, când a venit un golan din gască, a vrut să dea cu cuţitul în ea. Dar între timp apăruseră si unii tovarăsi de ai nosti si unul a reusit să-i dea mare bucată asa că s-au speriat si au plecat. De atunci nu am mai avut probleme cu ei în scoală, ci numai conflicte în afara scolii.

B.O. relatează alte câteva cazuri de violenţă a elevilor faţă de cadrele didactice, în unele dintre acestea fiind implicat personal. Nu apreciază că acestea ar fi dintre cele mai grave, însă: …nu prea m-am dus pe la scoală. Anul acesta am fost de vreo patru sau cinci ori. Doamna M. (d-na dirigintă) mi-a spus că trebuie să vorbim, eu mă certasem cu o profesoară si am crezut că e în legătură cu asta, poate făcuse ea vreo plângere… Zice „B.O., nu mai ai ce căuta la scoală!”…Bine, că m-am dus la profesoară să-mi cer scuze, nici nu se uita la mine, nu mai voia să mă primească la ore... dar până la urmă m-a primit… [am intrat în conflict pentru că] se jucau doi colegi de ai mei cu telefoanele si ea a zis că eu. Si m-a luat de urechi… si eu nu suport. Mam enervat rău, am ţipat la ea, am scuipat-o, i-am luat catalogul si l-am aruncat pe geam. Ea s-a dus la director… mai erau nebunii ăia pe acolo si ne-am apucat să luăm toate băncile si le-am pus una peste alta. Când a venit si directoarea si directorul…

Elevul aduce în discuţie si cazul de violenţă al unui profesor, pe care se pare că tatăl său l-a „rezolvat” cu aceleasi mijloace violente, fără ca măcar să apeleze la diriginte sau la conducerea scolii: …de exemplu S., profesorul de… a vrut să dea în mine în timpul unei ore. M-a înjurat, m-a astea… L-am sunat pe tata si a venit si l-a bătut… [bătaia s-a petrecut în scoală] Conflictul a început că cică nu suntem cuminţi, el era de serviciu si nu stiu ce a auzit, că am tâlhărit noi pe acolo, că am furat. Da’ de unde, noi nici nu fusesem pe acolo, noi fusesem la un bar si s-a luat de mine, că o să cheme poliţia, că de ce nu recunosc. Atunci l-am chemat pe tata…

B.O. recunoaste că nu frecventează scoala, dar găseste că unul dintre motive (pe lângă lipsa lui de motivaţie si de interes pentru educaţia pe care o primeste) sunt cadrele didactice; acestea fie sunt lipsite de mijloace pentru a combate violenţa, fie sunt lipsite de experienţă, fie sunt corupte si rezolvă unele probleme prin mita oferită pentru motivarea absenţelor sau promovarea clasei:

…păi nu prea au ce să facă profesorii. Nu prea au autoritate, mai ales că majoritatea sunt tineri. Nu stiu dacă au experienţă. Si ăstia care sunt mai vechi… se rezumă la bani. Poţi să nu te duci tot anul la scoală că dacă ai bani nu sunt probleme. Eu anul trecut nu cred că am fost zece zile la scoală în întregime. Bine, că mă duceam la scoală, dar nu intram la ore.

Scoala în sine nu este apreciată ca fiind utilă, B.O. considerând că un factor demotivant pentru participarea sa la cursuri este acela că scoala nu îi asigură o meserie si nici nu îl pregăteste pentru viaţă:

Scoala nu-mi oferă o sansă pentru o slujbă bună în viitor, ci mi se pare mai mult o pierdere de timp. Scoala nu mă ajută să mă descurc în viaţă, să mă pregătesc pentru viitor si nici nu mă ajută să devin om. La scoală învăţ si multe lucruri nefolositoare.

B.O. recunoaste, totusi, că profesorii constituie un factor foarte important în ceea ce priveste calitatea educaţiei din scoală si că existenţa unor profesori respectaţi pentru ceea ce predau, dedicaţi scolii si interesului elevilor ar contribui pozitiv la cresterea participării, la diminuarea violenţei în scoală. Acestia constituie, deocamdată, doar excepţii în scoala sa:

…dacă ar fi mai mulţi profesori ca doamna profesoară de informatică sau de chimie, care se interesează de noi si care au grijă si de materia lor, si să fie respectate, categoric si elevii ar fi mai cuminţi.

Cu toate că a fost implicat în numeroase conflicte, B.O nu consideră că a fost sancţionat în mod serios si nici potrivit faptelor sale, scoala neavând mijloace suficient de severe:

Am fost sancţionat de scoală (scăzut notă la purtare, avertismente). Puteau însă să-mi facă si mai rău, nu consider că au fost sancţiuni severe.

Scoala pare că a asistat de cele mai multe ori într-o manieră „pasivă” la fenomenele de violenţă si la infracţiunile (furturile) care se petrec relativ frecvent, autorii fiind elevi din scoală care, după părerea lui B.O., au o situaţie materială precară:

La noi, majoritatea elevilor sunt de la ţară, la noi nu prea sunt cu bani… Se fură la greu, nu vine nimeni din afară, în 90% din cazuri furturile sunt comise de elevi tot din scoală. Si bătăile cam tot la fel, ce tupeu ar avea cineva să vină în scoală. Chiar dacă e el mai ciorditor, l-ar lua la omor dacă l-ar prinde, nici nu ar sti cine l-a bătut.

Referitor la propria persoană, B.O. se caracterizează, cu aceeasi sinceritate, ca fiind o persoană cu un temperament tumultos si cu înclinaţii spre agresivitate, fiind însă sociabil si doritor să aibă prieteni cu care să îsi petreacă timpul liber, de cele mai multe ori pe stradă:

Consider că sunt o persoană care se aprinde foarte usor, cred că e o trăsătură de familie. Îmi plac mult filmele cu bătăi (am o colecţie întreagă acasă de casete si DVD-uri), îmi place să am prieteni si am o groază, am prieteni peste tot în Bucuresti, mă stie lumea, îmi place să joc jocuri pe calculator (shooter-e), să joc fotbal, să stau cu prietenii în stradă.

Îi place să fie admirat, să se simtă lider, să-i socheze pe alţii. Îi plac jocurile de noroc, să fumeze, dar nu a consumat droguri, mai ales din teama faţă de tatăl său, singura persoană căreia îi recunoaste autoritatea. B.O. crede că trebuie să-ţi faci dreptate singur si să nu astepţi până te ajută altcineva. Consideră că are uneori un comportament necontrolat, desi a fi bătăus i se pare un comportament normal pentru un băiat, mai ales dacă locuieste într-un cartier în care sunt probleme de violenţă:

Oricum, orice băiat ar trebui să stie să se bată si când te apucă furia trebuie să mă descarc, să mă bat… Mai arunc câteodată si cu obiectele când mă enervez, am spart televizorul odată. Cred că există multe motive ca să-i lovesc pe alţii, mai ales atunci când trebuie să suport agresiunea cuiva. Dacă cineva mă jigneste îi răspund, nu stiu însă cum as reacţiona dacă ar râde cineva de mine pentru că nu îndrăzneste cineva să facă lucrul acesta… Sunt multe cazuri în care trebuie să recurg la violenţă ca să-mi rezolv anumite probleme. Mai am uneori si accese de mânie fără motiv, dar rar.

Rezolvarea problemei, in viziunea mea, dupa un prim contact cu studiul de caz propus:

1. Care sunt punctele tari si punctele slabe ale personajului din poveste?

Puncte tari: sinceritatea, luciditatea cu care işi recunoaşte înclinaţiile către violenţă, precum şi caracterul necontrolat, este sociabil, dornic de a stabili şi întreţine relaţii interumane.

Puncte slabe: agrsivitatea dusă la extrem, comportamentul normal i se pare cel al băiatului care ştie să se bată, faptul că este convins că singura soluţie pentru rezolvarea problemelor este violenţa.

2. Ce tip de violenţă manifestă elevul?

Repertoriul este unul destul de larg : de la violenţa verbală, la cea fizică : bruscări ale colegilor, bătăi, ofensă adusă cadrelor didactice – s-a enervat, a ţipat, a scuipat o doamnă profesoară, comportament şcolar neadecvat : lipseşte de la ore în mod constant (anul trecut a frecventat cursurile circa 10 zile, iar anul în curs de 4-5 ori !!!!), tentativă de distrugere a documentelor şcolare (a aruncat catalogul clasei pe geam)

3. Care credeţi că sunt cauzele acestor comportamente?

Din punctul meu de vedere, principala cauză a comportamentului este atitudinea familiei şi – în mod special – susţinerea paternă. Este nefiresc ca un părinte să-şi încurajeze copilul să fie violent, ba mai mult: să-i insufle dorinţa de-a fi rău, bătăuş, să-i cultive setea de răzbunare. Este inadmisibil ca un tată să-şi apere copilul bătându-i profesorul!!!!

De altfel, părerea mea este că elevul nu a greşit decât prin faptul că şi-a ales drept model propriul tată! Un tată care fost nevoit să părăsească ţara pentru a scăpa de o condamnare (fiind autorul unor infracţiuni).

4. Cum ar putea fi caracterizată relaţia sa cu familia? Dar cu colegii si profesorii?

Relaţia copilului cu familia este nefirească. Partea feminină, începând cu mama şi continuând cu sora mai mare, în grija căreia fusese lăsat, sunt practic simple referiri în cadrul studiului de caz. Reacţia mamei este incalificabilă: îşi abandonează copiii, din relatare nu rezultă niciun fel de implicare a acesteia în educaţia copilului, iar sora mai mare nu exercită niciun fel de autoritate asupra lui.

Singura autoritate recunoscută este tatăl, care oferă un exemplu cât se poate de negativ fiului.

În ce priveşte realţia cu colegii, BO nu pare legat de aceştia, decât în situaţiile de violenţă, în care le ia apărarea, bătându-se cu gaşca din cartier.

Mai degrabă, preferă anturajul tinerilor din tot oraşul, cu care se simte bine.

Faţă de profesori, elevul manifestă dispreţ-pentru cea mai mare parte a corpului profesoral, puţini fiind cei care reuşesc să-i capteze atenţa şi să-i trezească respectul.

5. Ce poate face scoala pentru ameliorarea comportamentului său? Dar familia?

Părerea mea este că şcoala nu va putea niciodată suplini în totalitate ceea ce familia ignoră, sau - şi mai rău - desconsideră! Consider că lipsa programelor educative, absenţa sancţiunilor serioase, neimplicarea conducerii şcolii, nesolicitarea Poliţiei în situaţiile de violenţa extremă din şcoală sunt de tot atâtea cauze care au permis ca fenomenul de violenţă din şcoala respective să capete o asemenea amploare. Din relatare reiese că şcoala are deja o etichetă de “prost renume”.

Rolul hotărâtor îl are familia în educaţia oricărui copil! O familie care se sustrage, care îşi abandonează copiii, care nu le cultivă sentimentele şi trăirile pozitive, care nu dăruieşte afecţiune, este – din punctul meu de vedere – o construcţie şubredă.  Principala vinovată este mama băiatului! Consider că ar trebui să se întoarcă acasă, să se ocupe de creşterea şi educaţia copilului, iar dacă întoarcerea este imposibilă, atunci părinţii au obligaţia morală de a-şi lua copiii cu ei în străinătate, de a se ocupa îndeaproape de ei, oferindu-le în primul rând afecţiune!