TD

Situaţie/context:

Situaţi într-un orăşel liniştit, fără acte de violenţă mediatizate, în plus, beneficiind de faptul că liceul nostru este unul teoretic, cu profesori foarte bine pregătiţi şi elevi motivaţi, sprijiniţi într-o măsură foarte mare de părinţi, nu au fost semnalate cazuri grave de violenţă.

Cu toate acestea, în cursul anului şcolar 2009-2010, ne-am confruntat cu o situaţie mai puţin obişnuită, la ciclul gimnazial: ameninţare cu armă albă.

Colectivul clasei a VII-a este constituit din 24 de elevi, cu vârsta de 13-14 ani, caracterizat de profesorii care predau la clasă ca relativ omogen. Începând cu semestrul al II-lea al acestui an şcolar, dirigintele clasei a intrat în concediu de studiu pentru 6 luni, locul său fiind luat de profesoara din cabinetul psihopedagogic al liceului, care neavând ore la clasă, era la începutul cunoaşterii elevilor.

Problema:

Într-una din zilele lunii aprilie, în pauza mare, eleva TD din clasa a VII-a, în vârstă de 13 ani, pe fondul unei nervozităţi declanşate de ironizare din partea a doi colegi de clasă, i-a ameninţat cu un cuţit pe care îl adusese la şcoală în ghiozdan.

Acţiuni:

-          la nivel individual:

o       consiliere individuală

o       monitorizare comportamentală (pe bază de contract de monitorizare în cadrul activităţii Cabinetului de consiliere şi asistenţă psihopedagogică)

o       analiza poziţiei sociale a elevei la nivelul clasei şi a tipurilor de relaţii interpersonale în care este angajată (test sociometric)

-          la nivelul clasei:

o       mustrarea în faţa clasei (a elevei şi a celor doi colegi care au ironizat-o)

o       analiza atitudinilor şi comportamentelor  adecvate ce ar fi de dorit să se manifeste în astfel de situaţii (dirigenţie)

o       abordarea temelor legate de violenţa şcolară în cadrul orelor de dirigenţie;

o       organizarea unor activităţi educative extraşcolare, cu participarea tuturor elevilor

o       implicarea întregului colectiv al clasei în rezolvarea sarcinilor

-          la nivelul şcolii:

o       analiza cazului în cadrul Comisiei pentru prevenirea violenţei

o       atenţionarea cadrelor didactice în Consiliul profesoral privind manifestarea acută şi tacită a violenţei (cu exemplificarea cazului)

o       obţinerea de feed-back-uri, privind comportamentul elevei, din partea colegilor (dirigenţie) şi din partea profesorilor ce aparţin Consiliului clasei

-          la nivelul familiei:

o       discuţii cu părinţii (director, diriginte)

o       consiliere parentală (consilier şcolar)

o       analiza atitudinii faţă de situaţia existentă: întâlnirea dirigintei cu părinţii elevilor din clasa a VII-a

Rezultat:

După finalizarea perioadei de monitorizare eleva a devenit mult mai cooperantă, îşi asumă responsabilităţi la nivelul clasei, în cadrul unor activităţi şcolare şi extraşcolare.

Eleva manifestă colaborare în activităţile de consiliere dar are dificultăţi în depăşirea imaginii negative pe care unii elevi (colegi) i-o atribuie în timpul deplasării la cabinet.  La clasă are atitudini de opoziţie manifestate în limite adecvate (acest fapt este normal şi face posibilă modificarea comportamentală în timp; ar fi inadecvat un comportament de complianţă (de comportare supusă, exemplară).

La finalul perioadei de monitorizare, elevei i s-a reamintit în scris, sub semnătură, că abaterea de la Regulamentul Intern îi va dubla sancţiunea fără drept de monitorizare reiterat.

Reflecţii:

Vârsta pubertăţii şi incertitudinea orientării spre valori şi comportamente sociale nestructurate corespunzător şi promovate negativ prin mijloacele mass-media, precum şi noul context social cu problematica lui, pot determina din partea elevilor comportamente manifestate situaţional, ca o rezolvare de moment a problematicii integrării sociale. Elevii implicaţi în situaţii de violenţă pot fi integraţi unui program de monitorizare cu şanse de schimbare comportamentală, autocunoaştere şi orientare valorică. Aplicarea directă a sancţiunilor, poate carenţa personalitatea cu şanse de izolare socială a copilului, scăderea stimei de sine şi orientarea spre alte comportamente negative de violenţă, fără a rezolva problema violenţei.